Mă îmbată sunetul dorului
când vântul fuge şi dezleagă, când acea privire mai zâmbeşte, când amintirea rătăceşte.
Mă doare apropierea…Nu-ţi feri privirea.
Şi gândul mă răneşte
când briza nu mai bate, când liniştea nu mai cântă, când valul nu se sparge.
Mă usucă lacrima…Nu-ţi feri privirea.
Mă fericişte soarele
când mă arde sărutul, când mă-ncălzeşte zboru, când mă-nbrăţişează dimineaţa.
Mă iubeşte dragostea…Nu-ţi feri privirea.
Întuneric. Îi era groază să coboare scările. Erau 300 la număr, iar urletul câinilor nu-i inspira deloc încredere în sine. Ce nu ar fi dat să fie acum pe mal de mare… Pădurea în care se afla însa, era înconjurată de munţi. Se încapăţinase să urce scările, chiar dacă era ceaţă. Îşi aranjase o întâlnire cu preotul şi soţul (bine…deja ex-ul). Preotul era un tip mofturos, bătrân şi tăcut. Ex-ul?! Mă abţin de la comentarii. Omul cel cu “sfânta putere”, acceptat uşor să urce scările 300, însă avu o singură condiţie:(bat-o vina!) să-i stea în putinţă să amâne sfântă programare, dacă, Cel de sus trimite multă ceaţă. Aşa ca-n nenumaratele situaţii ce i se păreau deja prescrise, norocul nu-i surâse nici de această dată, aşa că… Ceaţă. Întuneric. Urşi! Se temea de urşi. Căuta grăbită în ruxacul său, căştile. Astfel era în siguraţă, astfel nu avea să audă urletul lor. Îi era groază să coboare scările. Erau 300 la număr.
Aşa cum se şi aşteptase, soţul (de ce nu mă pot deprinde să-i spun ex-ul?!) nu venise. Probabil stătea de vorbă acum cu cei 2 vecini buimaci de la etajul întâi, sau bătea străzile pretinzând că “meditează”. Cert e faptul că era singurică în vârful de munte. Urlete de câini, urşi….căşti şi doi ochi ce priveau în gol. Îşi amintea cum se logodise pe malul mării…desculţ, cu buchetul de mireasă format din flori de zâmbet şi ochi a lui. Cu inele din aur prost şi coroniţă din flori de “nu mă uita”. Cuvintele preotului “sunteţi nebuni” îi răsunau acum în minte. Daaaa, nebuni mai erau. Şi dacă tot se logodiseră pe mal de mare, urmau să devorţeze pe vârf de munte… nu?! Aşă că îi aştepta. Şi ce conta dacă era ceaţă? Era absurd să amâni astfel de ceremonie din pricina ei. Şi-n plus… urletele de urşi au devenit melodioase. Au un ritm!
Ceaţă. Întuneric. Fum.
Era singurica. Acum desculţ.
Realizase: nici măcar la ceremonia de divorţ nu erau prezenţi: nici ex-ul…nici “tipul cu puterea”.
şi simţi cum ţi-e sete
e sete sărată. e sete de mare
e aici chiar în faţa ta -o mare de lacrimi. şi simţi cum ţi se îndoaie genunchii de frică:
cum fiecare val îţi scade nisipul de sub picioare şi te simţi neajutorat în faţa imensităţii de adâncimi imprevizibile.
şi iar simţi… simţi valurile lovindu-se de picioare…simţi desigur cum ţi se zbate inima în ritm de mare
cum vin mari şi îngrozitoare. valurile vin spre tine şi mai simţi cum se spulbera neputincioase de litoral…
rămâne doar spuma…spuma în care ai vrea să se prefacă gândurile tale ce se zbat între pereţii capului tău exact ca şi valurile astea neajutorate din care-ajung la picioarele tale doar picături de apă dulce…şi încerci din răsputeri să vezi marginea mării încerci sî percepi zarea. întinzi mâna să o pipăi, să o atingi dar…
cerul şi marea sunt acum una…s-au amestecat complet şi ireversibil exact cum au făcut-o în mintea ta visele şi amintirile. nu mai ştii ce ai visat şi ce s-a întâmplat cu tine. ţi se pare că încă ai putea vedea urmele săruturilor sale că încă îi auzi bătăile inimii alături aproape…şi iar simţi… simţi briza asta rece care îţi frige faţa…simţi aerul ăsta sărat de lacrimi căzute din cer şi nu înţelegi
e briza de mare sau e parfumul speranţei?
Irina Bruma
august 2009
He’s always laughing
And flirting with me
And you act like you don’t even care
As a matter of fact
You’ve been real distant lately
Acting like i’m not even there
He says that you
Don’t deserve a girl like me
I’m starting to think that he’s right
Baby
[Chorus:]
If you let him take me from you
I guess i finally see
If you let him take me from you
You never wanted me
Let this happen and it proves (just let me go)
That your love was never true (let me go)
If you let him take me from you (just let me know)
If you let him take me from you
(how could you let him take your woman)
If you let him take me from you
Deseori mi-am pus aceasta intrebare. A nu ierta inseamna a fi cu nimic mai bun decat acel ce a gresit. A nu ierta inseamna a fi rece, a fi sec, a fi… pustiu. Si ce daca?! Apare intrebarea si ce daca?… ai dreptul sa fii pustiu, nu? ba da… ai dreptul, pentru ca din moment ce cutitul ajunge la os, pustiu sau nu, nu mai conteaza. efectiv, nu mai conteaza… suntem reci, si pustii si seci, dar who cares, nimic nu intareste mai mult ca greutatile. Ai sa treci si tu, scumpa mea, asa cum am sa trec si eu si cu timpul…vei ierta si tu, asa cum voi putea ierta si eu. Iar familiile nostre, vor fi altfel.. vor fi pline de caldura, dragoste si mai ales… dorinta de a fi mereu impreuna, mereu uniti!
De neiertat?! Nu… timpul ne va invata sa iertam.
“May our friendship last forever;
May I sail upon your sea.
May we go through life together;
May there always be a “we”….”
Atunci când cerul va cădea,
ochii ei vor încheia
romanţa ultimului vis.
Doar când cerul se va dărâma,
genele zâmbetului ei,
se vor îndoi uşor
uscând lacrima întâiului
freamat.
Atunci când cerul se va nărui,
ale sale mâini vor înceta
să mângâie vorba dulce
a sufletelor dragi.
Pe vremea când cerul se va prăbuşi,
umbra ei se va desprinde
şi zâmbetul va parafraza
suspine.
Şi numai atunci când cerul se va sfărâma,
paşii ei vor stopa
a limpezi cărări
spre ea…
Si uite inca un forever fave! Ador si cantecul si videoclipul si pe el!
And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky
And so it is
Just like you said it should be
We’ll both forget the breeze
Most of the time
And so it is
The colder water
The blower’s daughter
The pupil in denial
I can’t take my eyes off you
I can’t take my eyes…
Did I say that I loathe you?
Did I say that I want to
Leave it all behind?
I can’t take my mind off of you
I can’t take my mind off you
My mind…my mind…
‘Til I find somebody new
Sus demult ai urcat
ca astăzi să cobori
rapid…
în vid,
având o bandă
doar cu-n singur sens.
Te-ai împiedicat de tine
gentil…
apoi brutal
şi ai spus:
“Am plecat…te duci.”
Colţul tău de suflet
rulează acum
spectacolul unui singur actor
abandonat, uitat, dorit
Şi totuşi…minunat.
“Mai rămâi sau te întorci?”
Nu ştiu dacă aceasta noua tentativa de poezie e ceva reuşit.. Judecaţi voi)
Efectiv ma omoara… Ador acest cantec!
<3
“I love you” is so easy to say
But so many times it doesn’t mean a thing
“I love you” could everything
As long as we don’t know what love is
I think love is not in what we say, love is in what we do
And when we say we love we’ve got something to prove
What is love? (*4)
I think love is nothing but the truth
Something inside of me, something inside of you
Love is faith and loyalty
Love is sharing, love is to believe
I think that is what love could be
And so much more ’cause love is deep, love is deep
What is love? (*4)
I think love can be good, love can be bad
Love can make you happy and love can make you sad
Love can break your heart and love can heal your soul
(2 x)
Love can die and… love can grow
