Despre nimic

Iunie 18, 2014

Imagine

Nu există lucru mai josnic pentru un bărbat decât să se culce cu o femeie care știe că îl iubește, precum nu există lucru mai josnic pentru o femeie decât să accepte o astfel de folosință. Chiar dacă josnicia nu are grad de comparație… e femeia demnă de mai mult dispreț căci și-a lăsat călcată demnitatea în picioare sau e masculul de blestemat căci urmărește doar materializarea propriului egoism?!

Cu fiecare dimineață în care închide ușa după el, ea rămâne cu încă o bucată cioplită din propriul suflet. Cu fiecare pas spre cabina de duș, pierde din propriul respect. Cu fiecare pas făcut din partea cealaltă a ușii, el își întărește credințele, schițează mustrări de conștiință și apoi se grăbește să mascheze orele pierdute. Trec zile străine până o dată viitoare.

Nu condamn și nu justific pe niciunul. Atât el, cât și ea sunt doi slabi. Doi lași. Doi proști. Doi schilozați ce n-au fost în stare să țină în mână sapa și să adâncească groapa în care să arunce așa-numita dragoste alterată.

Anunțuri

În ramă

Aprilie 10, 2014

Izvorâtă dintr-un zâmbet cald asemeni soarelui și o privire rigidă și atât de patrunzătoare, aruncate parcă haotic și totuși atât de perfect geometric pe un ten fin și dependent de cremă frumos mirositoare…
Ești un ghem de „de toate” și toate se îmbină în tine asemeni unui mix de culori infantile, dar provocatoare, renascând o nouă nuanță atribuită doar ție dintre toate ființele din această lume. Căci ziua ești influență, ești brațe puternice și avalansă de idei. Noaptea ești putere și delicatețe, ești punct de echilibru în patul șubred – locul confesiunilor. Iar dimineața… o, dimineața! ești slăbiciunea înnecata în alte gropițe, prea scumpa mea rază de soare, ploaie liniștită de vară.

20140411-013730.jpg

Ar fi trebuit

Martie 25, 2014

A trecut ceva timp. Se presupunea că ar fi trebui să respire mai ușor, să-și coboare genunchii de la piept și să nu mai folosească atâta machiaj pentru a masca dureri scurse. Se presupunea să fie capabilă a-și selecta în așa fel gândurile, încât acestea să nu ajungă în final tot la el. Până și partea de dreapta a patului său… rece și cu bariera invizibila… În fine, totul se presupunea a fi mai ușor: trezirile și adormirile, primăvara și soarele.

Derula totul în a ei minte, asemeni unei casete pe repeat, iar filmul de fiecare dată era altul. Mereu descoperea detalii pe care nu le văzuse atunci. Și nici după. Nici măcar ieri. Clădea, astfel, cărămida cu cărămida un scenariu previzibil pentru un final consumat.

Totul se asuma a fi mult mai ușor… Doar dacă ea ar fi reușit a câștiga în final lupta cu morile de vânt!

De mare

Februarie 27, 2014

Pentru că el, defapt, nu a împărtășit nici un strop de mare cu umila-mi persoană.

Însă pentru el, cel cea răsărit din mare,m-am dezgolit până la oase, până în adâncul scoarței sufletului, până am devenit sticlă. Pentru el, cel ce a răsărit din mare, am ales să pășesc cu siguranță într-un întuneric calm.

El, cel ce a răsărit din mare, are soarele în zâmbet. El, cel ce a răsărit din mare, are căldură în cuvânt și mister în gând. El, cel ce răsărit din mare, zidește bariere enigmatice. Din frică. Din neștiință. Din dragoste.

Pentru el, aș seca marea și apoi îmbrățișați vom răsări împreună din ea.

Imagine

Atunci când moliile își fac apariția, acestea te mănâncă pe dinauntru, sfâșie din carne și te lasă găurită, urâtă, transparentă. Te lasă fără bucăți de suflet, fără părți din trup și mai ales, cu crăpături în gândire. Când moliile își fac apariția, acestea te distrug în asemenea hal, de respirația ți-o îngreunează și o reduce la scâncete. Acestea, te determina a te încuia în sine și apoi în propria casă, de frica ca ceilalți ar putea zări prin găurile tale, un destin pe tava. Te încuie apoi în propriul pat, departe de ferestre, departe de răceala lunii și a stelelor…apoi departe de dimineți. Da… Diminețile sunt cele mai insuportabile, atunci e vremea zilei când moliile sunt cel mai în putere, flămânde și însetate de a devora și distruge încă o zi fără destinație pentru tine. Și rămâi blocata în așternuturi frumoase, părtașele celor mai calde nopți de cândva, în așteptarea zilei în care fluturii vor înlocui moliile!

20140222-014320.jpg

Să fii

Februarie 12, 2014

2b492df134a8bb8792424f86cf63a129

Să o îmbrățișezi… așa, a ploaie. Să taci privind cum degetele-ți aleargă prin a ei păr. Să cânți a bine, plimbându-te relaxat prin casă, ud a duș și calm asemeni mării. Să-i săruți fruntea dezbrăcându-i mintea și mâinile să le acoperi, protejându-i grijile. Să nu-i vorbești mult, însă să te simtă direct și deschis. Să-ți faci momente, pentru a fi doar a ei în gând și privire. Să știe că ai nevoie de ea și apoi să-ți sprijine ambițiile, căderile și ridicările. Să știe că ești fericit că o ai alături.

Sincer. Grijuliu. Atent.

Mereu te vrea.

Să fii.

O lume nebună

Februarie 12, 2014

Într-o lume egoistă, mediocră și superficială, am pierdut valori, accelerând rapid și legați la ochi spre un progres, inevitabil, zguduitor.

Astăzi, să-ți iubești aproapele mai mult decât pe tine însuți, reprezintă nu doar o raritate, ci un fapt greu de conceput și inadmisibil de practicat. 

Imagine

Zero 00

Ianuarie 1, 2014

Se indepartase in cea din urma camera sub pretextul ca necesita machiaj si o rochie corespunzatoare evenimentului. Se auzeau undeva in departare voci infundate de ecoul ciocnirilor violente a paharelor de cristal scaldate in sampanie, pe care le-a acoperit, insa, cu o combinatie tragica dintre ghitara si vioara. ( http://www.youtube.com/watch?v=J7jsYsAGGV8 ) Era noaptea dintre ani, iar ea nu-si putea ajunge lacrimile din urma. Erau mari, cristaline si complet tranparente. Puteai citi durerea obosita prin prisma lor. Toti stiau sa o citeasca, toti doreau sa o aline, nimenea nu o pricepea. Rupea cu unghiile pielea-si proprie intr-o tacere obositoare, intr-o tacere deja acceptata, intr-o tacere chinuitor de secata de puteri. ramase un sfert de ora. Dupa ce a reusit sa-si contureze bine ochii mari, si sa-si insangereze bine ale sale buze, si-a mulat colantii negri indantelati, si-a acoperit trupul cu rochia neagra asemeni gandurilor sale, si-a pus manusi negre si le-a impodiobit cu pietre lucioase, a asteptat sa se sfarseasca melodia, a inghitit in sec si apoi a intrat zambit in reflexia luminitelor.

ImagineEl. El isi tinea in maini capul plin si greu de ganduri aglomerate, insetate, intunecate. El le dorea pe toate in acea noapte si in facto nu dorea nimic. Cantecele sale erau mult mai …lungi. El nu le stia cuvintele si nici macar nu stia sa le acompanieze in ritmul ghitarii, cu toate acestea, stia sigur ca doreste sa invete sa o manuiasca corect si frumos. Ramasera un sfert pina cand clopotele ceasului aveau sa sune ora fixa dintre ani, iar el nu isi permitea sa-si oboseasca mintile cu astfel de ganduri in astfel de momente. El… defapt nu stiu mai nimic eu de el, decat faptul ca a imbracat camasa ei si a plecat sa ciocneasca fara ea un pahar de sampanie gazata.

Imagine

Puterea voinței

Decembrie 9, 2013

Căci cu purerea voinței poți ridica, poți vindeca și poți și ucide.

L-am ucis într-o zi ploioasă de primăvara. Nu era nici soare, nici flori înmugurite și nici copii veseli pe toloacă. Mai apoi avea să aflu că timpul este mereu loial și direct proporțional cu intențiile și acțiunile tale. Așa că mi-am pus pălăria neagră și am plecat hotărâtă să dezleg o legătură pe care eu nu mă mai simțeam stăpână. Mi-a spus că nimic nu-l poate doborî, nici furtuna, nici societatea, nici adevărul, nici măcar eu. Nu am zâmbit, nu am lăcrimat, nu am strigat și nici măcar nu am gesticulat.

L-am ucis și nici măcar nu am clipit. Iar odată cu el, au murit și regretele.

Image

Între imaginar și palpabil

Noiembrie 7, 2013

Toate s-au clădit ca într-o avalanșă tulbure de nebunie. Umbre și umbre, tristețuri mascate în pete roșii și devin mai mică și mai mică.

Vii și nu ești.

Înșiri perne pufoase pe unde calc de frică să nu se lunece pe marmura rece și apoi…tăcere. Cu tăcerea se pot cuceri munții și tot cu tăcerea se poate ucide.

E frig și gri și lumina nu mai are putere să danseze prin cameră. E sătulă de îmbrățișări goale și priviri furate. Lumina vrea să fugă. Va fugi cu altul, uuuu, iar eu îmi voi pierde pînă și din umbră.

Imagine