Descult

August 28, 2009

Lost_by_fogkeAm visat candva demult…Am visat candva demult ca m-ai parasit. Eram intr-un camp, purtam esarfa rosie, iar tu m-ai sarutat, mi te-ai zmuls din maini si ai spus ca e mai bine sa pleci. Am plans. Am plans in somn, am plans cand m-am trezit si apoi, apoi am zambit cand ti-am spus, cand ai ras, cand m-am uitat cu ochii tai…cei mari asemeni a doua margaritare de pretz. Te-ai uitat la mine si ai spus „prostuta mea, dulceata mea, de ce vorbesti prostii?”

Eu…Eu doar am visat ca ai plecat. Si ai plecat…ai fugit. Ai lasat in urma ta doar papucii… papucii de la coltzul casei. Probabil ca te-ai gandit ca daca i-as fi incaltat, de mari ce sunt, as fi reusit sa calc in picioare sute de amintiri, sa calc in picioare sute…de dureri. Sa calc in picioare cu papucii tai mari, clipe minunate petrecute in doi. De asta ai lasat papucii tai la colt de casa.

Ma cuprinde acum o groaza. Ce-ai sa faci cand sticla de la coltzul strazii invecinate iti va intra in calcaiul stang?! ai sa plangi…te va durea. Ma va durea pe mine si mai mult. Ai plecat descult si ma gandesc la tine. Cand traversand strada, biciclistul grabit va trece peste picioarele tale… Ai plecat descult si ma gandesc la piatra de care te vei impiedica alaturi de magazinul de marfuri si… unghia degetului mic, se va innegri.

Ai plecat si ai lasat papucii tai la poarta. Ai vrut sa calc amintiri… Acum papucii de la poarta, au ramas sub stresina casei. Stau la soare… Vine toamna si-i va uda, iar eu… eu ii voi feri la dos, ii voi tine la cald si apoi…apoi ii voi acoperi cu panza alba de paianjen.

Ai plecat descult. Se face frig. Si aproape de casa ta, ploaia a umblut gropi adanci… gropi adanci cu picaturi amare. Vei dori sa intri in casa si descult fiind, ai sa-ti uzi picioarele, le vei murdari.. vei plange.

Intoarce-te…intoarce-te si ia-ti papucii. Pentru ca picioarele tale, truditele tale picioare…au nevoie de odihna.

Anunțuri

Mr__Photographer_by_anjelicek

Cineva a intrebat, de ce nu facem poze cind suferim? Straniu, nu dorim a intipari o durere crezand ca asta ne va elibera de propria memorie. De ce fugim cind ar fi incontenstabil sa luptam? de ce renuntam atat de usor? Si…de ce nu facem poze cind suferim? Mascăm, ignoram, ne prefacem, ZAMBIM! Aparente si nimic mai mult.
Fotografia e emoţie, e sentiment e dorinţa si speranţă si totusi, DE CE nu facem poze cind suferim?! Memoria e fotografie si totusi, avem amintiri triste cu totii, avem fiecare clipe pentru care uram destinul, dar… De ce nu avem poze cind suferim? Sau…o fi fericirea mereu umbrita de suferinţă?

p.s. randuri scrise pe scarile unui spital…ceva timp in urma.

Se face frig…seara degetele picioarelor sunt reci, briza ma acopera racoros, stelele sticlesc, vine toamna si e liniste.Simti? Deschide geamul pui…sunt briza. Mda. Eram. Va incepe sa ploua…Mereu am iubit ploaia. Umbrelele colorate, ba chiar si pe cele monotone. Si atunci imi inghetau picioarele…2 sub o umbrela. Ploua poetic. Picaturile de ploaie chinuie sa ilustreze o silueta, o masina…un glas. Ce pacat ca s-a risipit printre raze. Mereu am adorat sa ma rotesc pe scaunul meu ce din cand in cand mai scartie.  Iti va fi rau dulci! Muzica fredoneaza acel „the winer takes it all”…continui sa ma rotesc. Ma simt implinita… ma simt goala si totusi atat de impacata cu mie insami. Se intuneca mai repede…Lampa mea de masa emana o liniste de nedecris. Pfff, cat poate face o lampa, tre sa ajung la balamuc probabil! Esti atat de paranoica! Ai nevoie de mai mult tupeu! Am nevoie de realitate…am nevoie de mine, uite de asta am nevoie. Si inca mai am nevoie de voi, si ati plecat toti… M-am saturat sa mananc covrigei! Nicicand nu ma voi satura, prostuta mea. Merg sa privesc la stelele. Tu doar stii cat le iubesc… Apoi merg sa ma culc. Sa nu uiti sa stingi lumina..si maine aleg eu filmul. Si te rog, astazi nu ma dezveli, e deja frig. S-a facut frig…