Retorică

Octombrie 27, 2009

Sus demult ai urcat
ca astăzi să cobori
rapid…
în vid,
având o bandă
doar cu-n singur sens.

Te-ai împiedicat de tine
gentil…
apoi brutal
şi ai spus:
„Am plecat…te duci.”

Colţul tău de suflet
rulează acum
spectacolul unui singur actor
abandonat, uitat, dorit
Şi totuşi…minunat.

„Mai rămâi sau te întorci?”

Nu ştiu dacă aceasta noua tentativa de poezie e ceva reuşit.. Judecaţi voi)

Anunțuri

Iubesc copiii

Octombrie 24, 2009

di (42) Asta dimineata am fost           trezita de rasete de copil  „Nioetaaa scu-a-lea!!!” urmat de un val de rasete. A sarit peste mine in pat si a zambit rusinat. Nu m-a vazut demult… si ii era jena probabil. „Aide bem ăptic”… „de ci pângi?” si a facut o fata trista si dulce ca-mi venea sa-l pap. Nu plangeam… ochisorii mei sunt bolnavi (cand a aflat, imi aducea mereu picaturi „s tleacă tleacă”) Nu pot explica cata liniste interioara emana un copil… Am avut grija  ore bune de el astazi, venea si zambea si ma lua sa dansam si… ma cuprindea atunci cand cadeam pe ganduri. „eu cu tini”. Iubesc la nebunie copiii. Iubesc implinirea sufleteasca ce mereu reusesc s-o emane si-l iubesc pe scumpul finuts Sandel!

Hope

Octombrie 23, 2009

In my reality things are protected and worm, just like in a perfect storm. And I … I have almost forgot this taste)

cute

Scriere libera

Octombrie 17, 2009

Scriere libera = scriere fara oprire. just tot ce-ti vine in minte. asa ca cer scuze anticipat pt unele „incoereentze”

Astazi imi amintesc de o zi friguroasa de aprilie.nici macar nu stiu pentru ce rechem acea amintire.

Stateam cu veri a mea in patutzul ei atat de special, pentru ca e mereu cald si… moale si special! probabil pentru ca toate noptile si visele de copil naiv si cuminte ale mele au fost gazduite de acel pat… In fine, reluaind firul, era o zi friguoasa (la noi) si afara se facea a ploaie. priveam filme impreuna acompaniat de muuult popcorn  si mult ceai cu lamaie.  linistea era intrerupta de sunetul mesajelor. zambeam… doream si eu sa merg cu trenul. nici macar nu stiu de ce mi s-a trezit aceasta dorinta din nou.

Whatever. Asta noapte am inghetat putin. Am adormit repede si pentru intaia data nu tin minte ca am vorbit cu tine prin somn. nustiu cum am raspuns si nici ce ti-am spus (daca nu esti suparat, inseamna ca nu-i asa rau). cert e faptul ca am vorbit. as fi vrut sa-ti spus tot… as fi vrut sa fiu eu macar in somn. Nu conteaza asta insa… asa cum nu conteaza atatea lucruri importante in lumea asta, pe care fiecare le trateaza cu indiferenta. Pentru ca lumea merge in tipare, nu are voie sa se abata de la reguli, nu are voie sa ridice mainile si sa spuna: „Gata! Vreau sa fiu eu! Nu mai vreau sa fiu robot! Vreau sa fiu ghidat de emotii, sentimente, nu doar de tipare!” Dar acum nu mai e la moda sentimentul… nu mai e la moda trairea interioara si nici macar adevarul…

prefer sa fiu o demodata..ce pacat insa ca demodat inseamna a fi carpa cu care des se sterge praful…

Asa ca merg la fete sa „ne gatim” de disco… doar asa e acum la moda.

Mesaj privat..

Octombrie 13, 2009

Am ramas muta cand am deschis imbox-ul si am citit:

„…Nu că aş fi un propăvăduitor a Dianei Senic, dar cred că poza de profil e absolut fenomenală şi necesită o caracterizare directă prin intermediul scrisului meu. Poate voi suna absolut excentric în unele cazuri şi vei trebui să sari peste rînduri de asha un boooring comentary , eu totush voi accentua unele lucruri cu speranta sa te descoper pe tine prin intermediul inductiei si sa caracterizez într-un fel ego-ul tau, un lucru foarte importatant pentru autocunoasterea pe sine.
Sa incepem cu parul brunet închis cu nuante vadit înclinate spre negru care se desfaşoară vîlvoi peste umerii de o tandrete uluitoare. Modul prin care acele fire de abanos se revarsa in jos ca o cascadă de apă, denotă o fire extrem de pulsionată. Un ocean e părul tău, o luntre salvatoare e sufletul tău, enunţa cindva Emil Cioran despre iubita sa. Mi-am adus aminte fraza, fără a căuta pe google vreun quote despre firele de păr, ci doar din perspectiva unei fete a cărei putere e imensă ca un ocean LIBER ce loveşte cu valurile spumegate în pămîntul oamenilor de rînd şi ÎN ACELAŞI TIMP se lase bătută de o lună romantică şi frumoască care prin maree o cucereşte în fiecare lună din an.
Trecind la ceva mai simplu si mai usor de caracterizat, voi comenta ochii sfredilitori ce ies in evidenta. Simpli şi complecşi in acelasi timp, limpezi si tulburi, profunzi si clari, ingeresti si demonici, o antiteza vadita a spiritului care in evolutia sa nu e in stare sa mentina un echilibru al drumului pe care eroina ar trebui sa-l paseasca. Cu toate ca ochii de culoarea alunului(hazel) exprima o convingere undistructible, ei totushi sunt moi shi firavi, ei parc spun : Totul e pierdut, dar mai ai o shansa!
Zimbetul? Da, nu puteam sa-l uit, parca nu e zimbet, parca nu e incruntare, e un fel de ying shi yang intre hotarire si nesiguranta. Esti hotarita dar nu esti sigura de hotarirea ce ai luat-o, e un fel de ping pong, nu conteaza cine cistiga, conteaza ca am lovit mingea, si nu stau pe loc,.
In totalitate voi zice ca expresia fetei absolut senzationala caracterizeaza o persoana care necesita luade si aclamari dar nu este sigura k asta e normal. Ai fost nascuta, crescuta inconjurata de fanataci(asta nus eu, eu prosta incerk sa raspund la intrebari) care te cred lovely as an angel, sweet, careful and modest in the same time, nush, ash zice k totz te adora dar si te invideaza in acelashi timp. Ash zice kiar k in speranta uitarii trecutului tu incerci sa te razbuni peste present. Credk asta e gata, nu ma considera dibil ori zadrot in romina, ci un simplu supporter in meciul care-l dai cu viata…”

nicoleta Signed

Am sa scriu cum m-a intrebat fratele-geaman odat’

Sa te urasc sau sa te admir?… (nu cu sensul cela mihai)

Dar…De unde stii tu atatea..?

Si ce

Octombrie 12, 2009

Ploua vertical. Stropii mici apasau asfaltul satul de atatea tocuri si ghete ce se iveau de sub umbrele colorate, sumbre, ude.  Zburda cu toate acestea. Ii placea sa colinde strazile. Sa priveasca fericita spre cer cu riscul de a se impiedica, sa danseze, sa zambeasca la fiecare copilas. Astazi toti erau tristi insa, suparati, enervati, indiferenti. Astazi nici macar pisica de pe scara nu a asteptat-o sa se joaca cu ea. Astazi doar ploaia verticala i-a mangaiat fata. Cu toate acestea migrena n-a ocolit-o. Nu-ntelegea…era doar o dupa-amiaza de octombrie… De unde atata melancolie?!

Octombrie 5, 2009

M-am făcut drum.

Priviri de manechine

păşesc aruncând scrum

şi amintesc…

de tine.

Te-ai făcut drum

fără semne de circulaţie.

alerg, alunec, cad

şi mă ridic

mai sus decât fost-am vreodată.

Ne-am făcut drum.

Păşesc peste noi…

sute de manechine.

Viaţa-i viteză.

Suntem viteză.