Nu doresc a motiva mica mea absenţă prin lipsa mea timp. Nu doresc a spune că nu sunt organizată, dar nici să-mi găsesc scuză. Aşa că pur şi simplu… luasem o mică pauză.

E iarnă. Sunt sigură că  va-ţi dat seama cu toţii. Am papat fulgi din zbor, aşa cum mereu am iubit, am pierdut ore în şir plimbându-mă pe strazi pline de luminiţe colorate, pănă şi la săniuş am mers (Doamne de cand nu fusesem!) Au fost momente în care îmi îngheţase până şi…minţile :-s iar eu – acţionând în conformitate cu îngheţurile de afara sau mai rău… cu ţârfuiala asta tâmpită pe care.. mmmm, o urăsc! Am primit în dar flori de gheaţă scumpă, stele de diamanant, petale de praf  lucitor, dar n-am acceptat nimic din toate acestea. Zicea că nu sunt „de mine” pentru că nu mai sunt „copil”. Ce ştie oare despre copilărie? Nu-i place să fie copil pentru că copil era doar împreună cu mine. Şi totuşi…nu contează pentru că, darul pe care întradevăr l-am acceptat de Crăciun a fost…apropiere. Apropiere de cei dragi sufletului meu, chiar daca unii încă sunt departe fizic, chiar dacă steaua mea geamănă îmi trimite căldură de la mile depărtare, chiar de… afară-i rece.

Vreau sa merg la brăduţ! Mi-e dor de stele…

Anunțuri

De dragul tau

Decembrie 15, 2009

De dragul tau m-am innorat si-am nins,
M-am recompus din nori si fulgi, iubito,
Si m-am surpat din ceruri dinadins.
Pacat de-atata iarna ce-ai mintit-o.

Eram un hohot infernal de fulgi,
Lava de alb, jaratic de candoare,
Cazand pe zare in valtori prelungi,
Bland condamnat la moarte prin ninsoare.

Ningeam curat, ningeam conspirativ,
Ningeam in febra rece si-n nestire,
Ca un dogmatic trist si emotiv
Cu-o ultima credinta in iubire.

O, si-aprindeam mari ruguri in colind
Si imi chemam in taina faclierii
Sa te pastreze pura, imblanzind
In carnea mea, toti lupii si toti jderii.

Dar tu ti-ai ras de-aceasta iarna-a mea
Cu fulgi naivi. Si te-ai lasat furata
De-o iarna de carton si mucava,
Cu fulgi vopsiti cu creta colorata.

Zapada mea a nins in spatiu gol.
Tu suradeai intr-o ninsoare roza;
Instincte-n blugi, un dor de staniol
Iti infloreau in piept, ca-ntr-o hipnoza.

Ce-a fost: un vis? iluzii fara sens?
O drama-a fost! O lupta nefireasca
In care albul a pierdut imens,
Strivit de-o lege mult prea pamanteasca.

Acum, nici nu mai sufar. Trist si-nvins,
Atat mai pot si-as vrea sa-ti spun, iubito:
De dragul tau m-am innorat si-am nins,
Pacat de-atata iar na ce-ai mintit-o.

Arcadie Suceveanu

Fracţiune de amintire

Decembrie 8, 2009

Liniştea din cameră a fost străpunsă de un sunet groaznic asmeneni celui provocat de spargerea unui pahar de cristal. Se trezi speriat încercând să determine provenienţa sa, însă se împiedică turmentat de hainele ce le aruncase în grabă înainte de… somn. Realizase că durerea amintirilor îi revenise odată cu lovitura la cap. Căzuse jos, iar acolo văzuse cutia parfumată şi colorată… aruncată acolo undeva sub canapea. Nu-l mai  interesa sunetul îngrozitor ce l-a trezit şi nici măcar nu observase lipsa fetei din pat. Îi revenise în minte scene care nu dorea să le alunge din memoria sa, dar pe care le ţinea cu sfinţenie adormite. Nu dorea să se ridice. Jos era destul de cald. Jos erau clipe frumoase, parfum cunoscut împregnat în jucarie de pluş, zîmbete înramate, litere scrise cu sufletul, plicuri colorate… Jos erau amintiri.

– Iubitule, ce faci acolo? Ridică-te şi mă îmbraţişează. Am visat urât, iar paharul din care am dorit să beau… l-am scăpat peste picioare. Ridică-te  şi mă sărută…”