Fluturi negri

Aprilie 29, 2010

Un pumn de fluturi negri primisem în dar. Ai ezitat pînă l-ai deschis și te uitai în ai mei ochi de parcă așteptai să scot pensula și să-i pictez în culori.

Am zîmbit și a mea zîmbire te-a izolat de-a ei speranță și ai deschis…Ai deschis cutia pumnului fără a mă lăsa să scot pensula.

Au fugit. Zburat-au.

Zburat-au și mi-au acoperit căpătîiul.

Anunțuri

Îți mai amintești?!

Aprilie 29, 2010

Alergam desculț prin iarba tăitor de verde. Încercam cu corpu-mi subțire să acoper soarele, de frică să nu-ți ardă fața. M-am așezat apoi, departe de tine, așa ca să mă poți privi în întregime, fără ca să te mai pierzi într-o privire drăgostoasă. Îmi imaginam că râzi de mine, așa cum o făceai des, rânzând smintit și dulce, îndrăgostit de orice tîmpenie copilărească făcută de mine.

Îți amintești cum îți cîntam, iar tu mă implorai să încetez? M-am supărat și am fugit sus-sus, unde doar norii mai vorbesc și luminile se fac bule colorate. Și ai venit după mine să mă cuprinzi în mișcări mici și calde…

Îți mai amintești cum fugeam de tine pentru că doreai atît de insisten să-mi acoperi mîinile-mi crăpate cu gel violet și grețos? Cum mă gîdilai pe la spate și mă ”cumpărai” cu cireșe? Iar eu mușcam din momenala ta, pentru că erau cireși totuși, și cum să renegi așa un delicates?!

Și mărțișorul? Mărțișorul care ți l-am prins cu atîta zarvă, discotecile la care te trăgeam lîngă mine, iar tu te-ascundeai pe după oameni? Îți mai  aduci aminte cafeau care ne strîmba fețele și  fuga pe stadion în fiecare dimineață? și teatrul? Îți mai amintești teatru nostru de vară în care dădeam viață în 2 celor zero spectacori și întregilor castani și tei a zecilor scene de iubire?

Cum să-ți amintești, oare cum? Doar nicicînd nu ai fost acol..

am ascultat zeci, poate sute de ori… și de cate ori reascult, o fac cu acelaș entuziasm și zâmbet (trist?)

…I have for u

poate?

Aprilie 16, 2010

Aș vrea să mă pierd într-o livadă de cireșe. Să adie o briză caldă, iar eu să mă ascund printre umbre.Să fie zi, căci de noapte astăzi mi-e frică. Sau chiar de-o fi să fie noapte, să văd doar stele căzătoare și nici un urlet de cîine.

Vreau să mă pierd într-o livadă de cireșe, iar tu să știi că escapada mea sfîrșește mereu în acelaș loc: mica livadă de cireși imaginari.

Prefață

Aprilie 13, 2010

Și zâna? Pot să fiu eu zîna cea bună? Să te pot cuprinde ori de cîte ori ai nevoie și să te las să te scalzi în ochii mei? Să te las să te joci în părul meu și să te culci pe pieptu-mi făcîndu-te miiic, mic într-o lume mult prea…egoistă.  Aș vrea să fiu o zână mică, dulce…zâna cea bună care ar merita ochi senini în care să se oglindească, mîini mari ce să-i cuprindă mijlocul și buze ce i-ar acoperi fruntea scrisă de sute de gînduri. Te-aș lăsa să-mi duci bagheta, să faci magii cu ea. Promit să nu fiu egoistă, să-ți fiu sprijin și căpătâi, să te iubesc, așa cum numai eu și zânele bune pot, să-ți cînt și să-ți zâmbesc . promit să fiu copil, copil plin de suflet și viață! Pentru tine, prințule, promit că am să îndrăgesc pînă și bostăneii, am să-ți dau soare în loc de lampă și îmbrățișare în loc de mustrare. Am să-ți lustruiesc pantofii înainte de servici și am să fiu divă înspre seară. Pot pînă și fluturii să-i adun ca să-ți decoreze camera, sau poate buburuze (nici nuștiu ce ți-ar plăcea mai mult). Promit să te trezesc cu săruturi și micul dejun să ți-l aduc în pat, să te încălzesc cînd vîntul va fi prea dur și să te cuprind în fiece noapte. Promit cu întreg sufletul meu sincer că am  să fac toate acestea dacă aș ști unde și cine ești…

Tu promite-mi cireșe coapte și dragoste pură. Atâta tot.

Atunci prințule, pot să fiu eu zâna ta?

Și marea, marea ce-i? Unde începe orizontul? De ce plîngem vertical? Ce-i asta ploaie? Care este steaua mea, și în general, unde-i praful de stea?

Eh, cu ce se hrănesc îndrăgostiții? Și dragostea…știe cineva ce-i asta dragoste?! sau fiecare repetă ce a auzit pe undeva, cică ar fi simulat o astfel de simțire? De ce galben? De ce soarele-i galben? Și albastru? Albastrul ce-i?

Ce culoare au visele? De ce-s sărate lacrimile? De ce nu avem cireșe anul împrejur? Unde se sfîrșesc ambițiile?

Este oare cineva care poate să-mi răspundă?!

.

Cu ce se învelește vîntul?

ce-i marea?

Cântec de dor

Aprilie 6, 2010

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

(N.Stănescu)