Zero 00

Ianuarie 1, 2014

Se indepartase in cea din urma camera sub pretextul ca necesita machiaj si o rochie corespunzatoare evenimentului. Se auzeau undeva in departare voci infundate de ecoul ciocnirilor violente a paharelor de cristal scaldate in sampanie, pe care le-a acoperit, insa, cu o combinatie tragica dintre ghitara si vioara. ( http://www.youtube.com/watch?v=J7jsYsAGGV8 ) Era noaptea dintre ani, iar ea nu-si putea ajunge lacrimile din urma. Erau mari, cristaline si complet tranparente. Puteai citi durerea obosita prin prisma lor. Toti stiau sa o citeasca, toti doreau sa o aline, nimenea nu o pricepea. Rupea cu unghiile pielea-si proprie intr-o tacere obositoare, intr-o tacere deja acceptata, intr-o tacere chinuitor de secata de puteri. ramase un sfert de ora. Dupa ce a reusit sa-si contureze bine ochii mari, si sa-si insangereze bine ale sale buze, si-a mulat colantii negri indantelati, si-a acoperit trupul cu rochia neagra asemeni gandurilor sale, si-a pus manusi negre si le-a impodiobit cu pietre lucioase, a asteptat sa se sfarseasca melodia, a inghitit in sec si apoi a intrat zambit in reflexia luminitelor.

ImagineEl. El isi tinea in maini capul plin si greu de ganduri aglomerate, insetate, intunecate. El le dorea pe toate in acea noapte si in facto nu dorea nimic. Cantecele sale erau mult mai …lungi. El nu le stia cuvintele si nici macar nu stia sa le acompanieze in ritmul ghitarii, cu toate acestea, stia sigur ca doreste sa invete sa o manuiasca corect si frumos. Ramasera un sfert pina cand clopotele ceasului aveau sa sune ora fixa dintre ani, iar el nu isi permitea sa-si oboseasca mintile cu astfel de ganduri in astfel de momente. El… defapt nu stiu mai nimic eu de el, decat faptul ca a imbracat camasa ei si a plecat sa ciocneasca fara ea un pahar de sampanie gazata.

Imagine

Anunțuri