Oglindire (două)

Aprilie 11, 2011

S-a înecat luna-n mare
Și nisipu-n cerul soarelui
Când ciocolata fierbinte
S-a strecurat între
două tipuri diferite de piele arsă de soare.
Și au strigat asurzitor
două inimi.
de plăcere, de dor, de dragoste
așa cum strigă malul atunci când e lovit
de mare.
Și au  adormit.
Au adormit în bezna amuțitoare
două suflete amorezate
îmbătate de mireasma întâiului
”te iubesc”
Anunțuri

Și am să mă fac mare…

Septembrie 14, 2010

Și am să mă fac mare.
și veni-vei valuri în barcă sculptată
și mireasmă-n vînt purtat de plete.
Și am să mă fac val.
și veni-vei scoică în pumn purtat de nisip
și pescăruș uitat de orizont.
și mă voi face scrum.
și veni-vei val purtat de dor
adîncit în săruturi cristaline.
și atunci
una cu marea vom fi.

Eliberare

Iunie 6, 2010

Am spînzurat amaru-n cui.

Sub el,

am desenat orizontal

un suflet și un colț de stea

cu curbe moi și

pete de cristal.

Deasupra plasat-am vertical

trei sulițe înfipte-adânc;

și-n vârf am scris

mărunt…frontal:

Închis! Să reveniți nicicând!

Înmormântare

Iunie 2, 2010

Zâmbește!
Căci al tău zâmbet
veșnicii nu va dura;
și nici secole măcar.
Într-o dimineață
Gîndul îți va ucide visul
în care tu erai eroul celor
mai gingașe ființe.
Și nu-ți va rămâne decît
amintirea mâinilor plăpînde.
zi de doliu-n calendar
și lacrima întâiului regret
presărat amar
cu zâmbetul utimii priviri.
Zâmbește!
Tinde să înăbuși timpul
și cuprinde atât cât poți
aparența fericirii, gândul.
Într-o noapte adâncă
Luna îți va înjunghia fragil
a ta zâmbire.
Stopul cardiac a secundei realizări –
zi de doliu-n calendar
și lacrima tragicei certitudini;
În care tu –
eroul celor mai gingașe ființe,
Ai căzut fatal înjunghiat
în inimă

Ordin

Mai 28, 2010

Să nu-ndrăznești vreodată
Ploaia s-o acoperi.
S-o lași să curgă candid
Să spele pași amarnici.
Iar umbra, gîndul și trăirea,
Răcoarea să le piște.
Sunetul
Să șteargă strigăte și urlete
Stropii
s-adape gura însetată de
realitate.
Să nu-ndrăznești vre-o dată
Ploaia s-o înăbuși.
E prea scurtă ața
Și prea subțirică.

O altfel de trecere

Martie 20, 2010

Mărunte mărunte fărîme
se dezmembrează a sa ființă
amuțit de un gol asurțitor de
Sine
și o atungere suferindă de
o realitate mult prea imposibilă.
Răni! Răni de sînge sculptează
a dânsului întregime și
curg șiroaie de naivitate mută.
Da! Picuri de apă moartă
se rătogolesc pe obrajii muntunși și rumeni,
din care ea mușca odată,
însetată de seva iubirii lor!
Fărîme de gheață
sunt rămășițele din el!
Vă rog,
ascundeți soarele!
Vă mult prea rog,
să-l fure cineva!
17,03,2010

cu ochii larg închiși

Martie 3, 2010

Cu ochii larg închiși
Am colorat verde și alb
și vid.
Am cusut năframa de mătase,
Acoperind cu ochii larg închiși
Amintirile.
Marea am crescut-o în cer,
Muntele în apă
și cu ochii făr de soare,
negru l-am pictat în gri.
Cu ochii larg închiși
Am cuprins speranța,
Dar nu m-au lăsat să văd lumina,
Ci au acoperit soarele
Cu mîna.

floare de zăpadă

Februarie 22, 2010

Darul meu de februarie –
floare albă de zăpadă.
frumoasă dezmierdare…
albul lacrimii vărsate
și lumina florii de-nceput.
zîmbește!
căci a ta zîmbire
topește flori de gheața albastră
ce-n întunecata ceață
înoadă firul de iubire!
Darul tău de februarie –
floare albă de zăpadă.
verdele ochiului plîns,
adierea întîiului abis.
zîmbesc!
căci a mea zîmbire
hrănește floarea de cireș!

Abis și înălțare

Ianuarie 25, 2010

Săpînd prăpastia

nu faci decît să mă

ridici spre cer.

și iubindu-mă,

îți semenezi liniștit

calea spre abis.

Tu să taci!

Căci tăcerea ta,

fascinează a mea cădere

ș-apoi…

abisul tău e propria-mi

claritate.

Visare?

Ianuarie 20, 2010

Iubesc
să-mi cînt visarea
sub colț de stea albastră
tragînd însetată din seva
cristalului uitării.
Cred
în aripile noului
cavou cu miros de scortisoara
dulce.
Acum că ninge, zîmbești feeric
chiar de îți arunc
Priviri tăioase.
și cîntă…
Cîntă mîinile noastre
in gerul lui ianuarie.
Să vorbească tăcerea,
Nu mă întrerupe atîta!
20.01.10