Atunci când moliile își fac apariția, acestea te mănâncă pe dinauntru, sfâșie din carne și te lasă găurită, urâtă, transparentă. Te lasă fără bucăți de suflet, fără părți din trup și mai ales, cu crăpături în gândire. Când moliile își fac apariția, acestea te distrug în asemenea hal, de respirația ți-o îngreunează și o reduce la scâncete. Acestea, te determina a te încuia în sine și apoi în propria casă, de frica ca ceilalți ar putea zări prin găurile tale, un destin pe tava. Te încuie apoi în propriul pat, departe de ferestre, departe de răceala lunii și a stelelor…apoi departe de dimineți. Da… Diminețile sunt cele mai insuportabile, atunci e vremea zilei când moliile sunt cel mai în putere, flămânde și însetate de a devora și distruge încă o zi fără destinație pentru tine. Și rămâi blocata în așternuturi frumoase, părtașele celor mai calde nopți de cândva, în așteptarea zilei în care fluturii vor înlocui moliile!

20140222-014320.jpg

Anunțuri

Oglindire (două)

Aprilie 11, 2011

S-a înecat luna-n mare
Și nisipu-n cerul soarelui
Când ciocolata fierbinte
S-a strecurat între
două tipuri diferite de piele arsă de soare.
Și au strigat asurzitor
două inimi.
de plăcere, de dor, de dragoste
așa cum strigă malul atunci când e lovit
de mare.
Și au  adormit.
Au adormit în bezna amuțitoare
două suflete amorezate
îmbătate de mireasma întâiului
”te iubesc”

De dor

Aprilie 11, 2011

Ne ardeapropiereaochi în ochi, cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-asa de dor de tine!”

Asemeni bumerangului, dorul e un zmeu făr de paiete colorate. E aer. Da! Dorul e aer făr de oxigen. E sufocare. E durere. Dorul totuși e apropiere, nu implică distanțe considerabile în km…el se poate manifesta și la o privire distanță.

Dorul e dor chiar de e palpabil.

”Mi-e dor de dor. Alte doruri sunt mărunte și doar dorul de dor e autentic”

am ascultat zeci, poate sute de ori… și de cate ori reascult, o fac cu acelaș entuziasm și zâmbet (trist?)

…I have for u

Prefață

Aprilie 13, 2010

Și zâna? Pot să fiu eu zîna cea bună? Să te pot cuprinde ori de cîte ori ai nevoie și să te las să te scalzi în ochii mei? Să te las să te joci în părul meu și să te culci pe pieptu-mi făcîndu-te miiic, mic într-o lume mult prea…egoistă.  Aș vrea să fiu o zână mică, dulce…zâna cea bună care ar merita ochi senini în care să se oglindească, mîini mari ce să-i cuprindă mijlocul și buze ce i-ar acoperi fruntea scrisă de sute de gînduri. Te-aș lăsa să-mi duci bagheta, să faci magii cu ea. Promit să nu fiu egoistă, să-ți fiu sprijin și căpătâi, să te iubesc, așa cum numai eu și zânele bune pot, să-ți cînt și să-ți zâmbesc . promit să fiu copil, copil plin de suflet și viață! Pentru tine, prințule, promit că am să îndrăgesc pînă și bostăneii, am să-ți dau soare în loc de lampă și îmbrățișare în loc de mustrare. Am să-ți lustruiesc pantofii înainte de servici și am să fiu divă înspre seară. Pot pînă și fluturii să-i adun ca să-ți decoreze camera, sau poate buburuze (nici nuștiu ce ți-ar plăcea mai mult). Promit să te trezesc cu săruturi și micul dejun să ți-l aduc în pat, să te încălzesc cînd vîntul va fi prea dur și să te cuprind în fiece noapte. Promit cu întreg sufletul meu sincer că am  să fac toate acestea dacă aș ști unde și cine ești…

Tu promite-mi cireșe coapte și dragoste pură. Atâta tot.

Atunci prințule, pot să fiu eu zâna ta?

Și marea, marea ce-i? Unde începe orizontul? De ce plîngem vertical? Ce-i asta ploaie? Care este steaua mea, și în general, unde-i praful de stea?

Eh, cu ce se hrănesc îndrăgostiții? Și dragostea…știe cineva ce-i asta dragoste?! sau fiecare repetă ce a auzit pe undeva, cică ar fi simulat o astfel de simțire? De ce galben? De ce soarele-i galben? Și albastru? Albastrul ce-i?

Ce culoare au visele? De ce-s sărate lacrimile? De ce nu avem cireșe anul împrejur? Unde se sfîrșesc ambițiile?

Este oare cineva care poate să-mi răspundă?!

.

Cu ce se învelește vîntul?

ce-i marea?

dorință

Februarie 24, 2010

Mă vreau așa cum n-am crezut că mă voi cere vreodată.

Mă vreau în gînd, în suflet și mai ales, în mine. Mă vreau una, nu multiplicată, căci știu prea bine, eu nu sunt eu-cea din adîncul sufletului meu. Mă vreau culoare vie scursă din fiece vis și gînd al meu, mă vreau sunet de suflet și mai ales, mă vreau în picioare la propria-mi înmormîntare!

<3

Noiembrie 24, 2009

Caci ma trezistem intr-o zi hotarata sa incep a trai.  era soare, iar mirosul cafelei cu lamaie, imi strapungea memoriile, cautand sa le inalte innecandu-le. linistea era strapunsa de notele de pian a vecinului. stia ca doresc sa incep a trai, de aia imi canta dis-de-dimineata.

mirosea a flori… nicicand nu lasi flori far’ de ciocolata..si in plus visasem ca de data asta uitasei. uitasei sa-ti iai drogul de dimineata. Insa am zambit usor… asa cum le place tuturor, asa cum ea m-a invatat, caci in ziua ceea, ma trezisem si incepusem sa traiesc.

Noiembrie 11, 2009

Mă îmbată sunetul dorului
când vântul fuge şi dezleagă, când acea privire mai zâmbeşte, când amintirea rătăceşte.
Mă doare apropierea…Nu-ţi feri privirea.

Şi gândul mă răneşte
când briza nu mai bate, când liniştea nu mai cântă, când valul nu se sparge.
Mă usucă lacrima…Nu-ţi feri privirea.

Mă fericeşte soarele
când mă arde sărutul, când mă-ncălzeşte zboru, când mă-nbrăţişează dimineaţa.
Mă iubeşte dragostea…Nu-ţi feri privirea.

Descult

August 28, 2009

Lost_by_fogkeAm visat candva demult…Am visat candva demult ca m-ai parasit. Eram intr-un camp, purtam esarfa rosie, iar tu m-ai sarutat, mi te-ai zmuls din maini si ai spus ca e mai bine sa pleci. Am plans. Am plans in somn, am plans cand m-am trezit si apoi, apoi am zambit cand ti-am spus, cand ai ras, cand m-am uitat cu ochii tai…cei mari asemeni a doua margaritare de pretz. Te-ai uitat la mine si ai spus „prostuta mea, dulceata mea, de ce vorbesti prostii?”

Eu…Eu doar am visat ca ai plecat. Si ai plecat…ai fugit. Ai lasat in urma ta doar papucii… papucii de la coltzul casei. Probabil ca te-ai gandit ca daca i-as fi incaltat, de mari ce sunt, as fi reusit sa calc in picioare sute de amintiri, sa calc in picioare sute…de dureri. Sa calc in picioare cu papucii tai mari, clipe minunate petrecute in doi. De asta ai lasat papucii tai la colt de casa.

Ma cuprinde acum o groaza. Ce-ai sa faci cand sticla de la coltzul strazii invecinate iti va intra in calcaiul stang?! ai sa plangi…te va durea. Ma va durea pe mine si mai mult. Ai plecat descult si ma gandesc la tine. Cand traversand strada, biciclistul grabit va trece peste picioarele tale… Ai plecat descult si ma gandesc la piatra de care te vei impiedica alaturi de magazinul de marfuri si… unghia degetului mic, se va innegri.

Ai plecat si ai lasat papucii tai la poarta. Ai vrut sa calc amintiri… Acum papucii de la poarta, au ramas sub stresina casei. Stau la soare… Vine toamna si-i va uda, iar eu… eu ii voi feri la dos, ii voi tine la cald si apoi…apoi ii voi acoperi cu panza alba de paianjen.

Ai plecat descult. Se face frig. Si aproape de casa ta, ploaia a umblut gropi adanci… gropi adanci cu picaturi amare. Vei dori sa intri in casa si descult fiind, ai sa-ti uzi picioarele, le vei murdari.. vei plange.

Intoarce-te…intoarce-te si ia-ti papucii. Pentru ca picioarele tale, truditele tale picioare…au nevoie de odihna.